Un alt varf, aceeasi adolescenta talentata… Pico de Orizaba – Mexic 2010

Legatura noastra cu muntele este veche. Am vrut sa devenim
alpinisti dintodeauna, caci muntele exercita o atractie aparte
asupra noastra, ne bucuram de atmosfera calda, varietate,
experiente noi si de tot orizontul. Cand suntem pe varf vedem
imaginea care este doar o infima parte a complexitatii acestei
lumii si atunci mai vrem un varf si inca unul si apoi vrem mai sus,
tot mai sus pana la nori si chiar deasupra lor. Va voi relata o
scurta povestioara foarte frumoasa pe care o voi condimenta cu
cateva fotografii, povestea unei alpiniste talentata, sensibila si
motivata de reusita. Are 15 ani, numele ei este Crina Popescu,
insa noi o alintam Coco, iar la aceasta varsta, cand
unii adolescenti inca incearca sa-si gaseasca drumul in viata, ea
stie exact ceea ce are de facut, ea a ales un drum dificil, dar
foarte frumos. Este alpinist, este maestru al sportului, este o
adolescenta care urca munte dupa munte, atat de repede, incat abia
poti sa tii pasul cu ea, sa-i urmaresti fiecare expeditie in parte,
caci fiecare este unica.

• Românii au taxe mai mici pe muncă decât vecinii lor, dar rămân cu mai puţini bani
• Două țări și-au unit forțele comerciale și vor să cucerească Europa

Rememorez fiecare moment in care am urcat pe munte cu ea, caci am
avut onoarea si prilejul acesta in ultima expeditie din luna mai 2010, Pico de
Orizaba – 5636 m, Mexic. Prima imagine clara de pe
munte cu Coco a fost cand si-a deschis carnetelul si a inceput sa
noteze gandurile, caci in fiecare expeditie are un astfel de
jurnal. Atunci am observat pentru prima data acea expresivitate
puternica a unui om mare si am perceput exprimarea unei clipe
magice a alpinistului. Era la baza vulcanului scriind cateva
cuvinte, insa visa deja la clipa din varf, stie intotdeauna ca va
ajunge acolo. Din acel moment am constientizat ca trebuie sa retin
fiecare detaliu, sa o fotografiez cu muntele, sa o iau cu mine in
suflet si sa o arat lumii intregi in toata splendoarea ei. Are o
voce calda, doi ochi albastri, rade intotdeauna cu pofta, este
plina de energie, este haioasa dimineata cand iese din sacul de
dormit cu parul ciufulit si gata intodeauna sa te ajute sa cari un
rucsac. Cele cateva zile petrecute cu Coco in Mexic pe Pico de
Orizaba au fost magice, caci muntele ne leaga stans pentru
totdeauna. Chiar si atunci cand ne uitam uimite la norii pufosi si
vedeam cum isi schimba forma… acum aveau forma de pasari… apoi
de pesti, apoi …nu ne mai dadeam seama si radeam de simplitatea
discutiei noastre. Serile la refugiu erau pline de muzica, o tabla
desprinsa de pe acesta ne canta toata noaptea…ei si??? Pana la
urma am adorat aceasta muzica, caci ea facea deliciul serilor
noastre pe munte. Mancam dulceata la desert, la lumina frontalei,
nu ne era inca dor de civilizatie, ne analizam manichiura stricata,
apoi ne amuzam din nou. Erau cam 7 grade in refugiu si Coco fugea
in prietenosul sac de dormit intodeauna devreme, isi punea castile
si asculta muzica.

Imi place de asemenea atitudinea ei si in fata apartului de
fotografiat, este aceeasi Coco dragalasa, simpla si vesela.

Pot sa va spun un milion de lucruri despre Coco, insa cel mai mult
imi place modestia ei.

Munceste din greu sa termine cele doua circuite Seven Summits (cele
mai inalte 7 varfuri de pe fiecare continent), respectiv Seven
Vulcanoes (cei mai inalti 7 vulcani de pe fiecare continent) in
anul 2011 si cu toate acestea ramane modesta atunci cand noi toti
spunem… wow!!! In ziua de 21 mai 2010 am fost fericiti, Coco
Popescu, Ovidiu Popescu si Catalin Dorneanu au ajuns pe varf, iar
eu, Radu Teodorescu si Tudor Constantinescu am reusit sa ajungem pe
varf pe 22 mai 2010. Am trait cu totii clipe magice pe acest
acoperis al Mexicului, craterul vulcanului ne-a oferit o imagine de
vis, vantul era atat de puternic, aproape ca ne-a maturat de pe
varf, insa eu am avut noroc, aparatul foto mi-a mai dat un pic de
greutate.

Cele 5 zile petrecute pe Pico de Orizaba ne raman intiparite in
suflet si in minte si nimic nu le sterge de acolo, sunt emotii,
reusite, bucurii, crampe musculare, rau de altitudine, rucsaci
grei… si bune si rele, toate fac parte din ascensiunea unui
munte, insa atunci cand ai ajuns sus si ii zambesti soarelui, lumea
este la picioarele tale.

Acum Crina se afla in Alaska – Mt. Denali (Mckinley) – 6194 m: cel
mai inalt munte din America de Nord situat in vecinatatea Cercului
Polar si a Pacificului, cu conditii atmosferice din cele mai aspre,
acces lung si foarte dificil, etapa de referinta a circuitului
SEVEN SUMMITS.

de Dana Vasile

DESCOPERA lumea in care traiesti!

• Tragedia din Golful Mexic – cel mai mare
  dezastru ecologic din secolul
  XXI
  
• Johannesburg – Printre lei si
  zgarie-nori
• Insulele Hebride – frumusetea salbatica a
  nordului